Noi credem în cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, înregistrarea completă a dezvăluirii de sine a lui Dumnezeu pentru omenire. Oameni diferiți, în timp ce au scris într-un stil propriu, au fost insuflați supranatural de Duhul Sfânt pentru a scrie cuvintele lui Dumnezeu, infailibile în scrierile originale. Prin urmare, cei care se dedică studierii textului biblic în mod literal, ținând cont de genul scrierii și de contextul socio-istorico-gramatical, pot înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptura este pe deplin demnă de încredere și reprezintă singura noastră autoritate, suficientă și finală pentru întreaga viață în materie de credință și practică. Deși ea trebuie înțeleasă și aplicată la nivel personal și practic, interpretarea ei trebuie să fie una comunitară (2 Timotei 3:16-17: Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pe deplin echipat pentru orice lucrare bună., 2 Petru 1:20-21: Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie a cuiva. Căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.).

Noi credem într-unul viu și adevărat Dumnezeu, veșnic (Ioan 17:3: Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis Tu.), existent în unitate perfectă ca trei Persoane egale și pe deplin divine: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt (Matei 28:19-20: Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“). Fiecare membru al Dumnezeirii are funcții diferite, execută roluri distincte dar complementare în creație și în istoria răscumpărării omului. Toate cele trei persoane ale Trinității au aceeași natură, atribute, ființă, și sunt în egală măsură demne de aceeași slavă, cinste și ascultare (Ioan 1:1-4: La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor., Faptele Apostolilor 5: 3-4: Petru i-a zis: „Ananias, de ce ţi-a umplut Satan inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“).

Noi credem că Dumnezeu Tatăl a creat toate lucrurile precum este scris în cartea Genezei, pentru slava Lui în conformitate cu voia Lui (Apocalipsa 4:11: „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, onoarea şi puterea, pentru că Tu le-ai creat pe toate şi prin voia Ta ele au existat şi au fost create!“), prin Fiul Său, Isus Cristos. El susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii și harului Său, manifestând conducerea suverană peste toată creația, purtare de grijă și har (Coloseni 1:17: El este înainte de toate lucrurile şi în El se ţin toate împreună., Evrei 1:3El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi.).

Noi credem că Isus Cristos, Fiul etern, mișcat de dragoste, în conformitate cu voința Tatălui, a luat trup omenesc (Ioan 1:1, 14, 18: La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu, Cel Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.). Conceput prin lucrarea miraculoasă a Duhului Sfânt, s-a născut din Fecioara Maria. El, fiind pe deplin Dumnezeu și pe deplin om (Ioan 14:8-9: Filip I-a zis: „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!” Isus i-a răspuns: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!“?!”), a trăit o viață fără păcat și a vărsat sângele Său ca sacrificiu, iar prin moartea Lui pe cruce a realizat răscumpărarea pentru toți cei care își pun credința în El. A înviat trupește și vizibil din morți a treia zi și S-a înălțat la ceruri, unde a ocupat locul la dreapta Tatălui. El este acum Cap al Bisericii, Trupul Său, fiind singurul Mântuitor și Mijlocitor între Dumnezeu și om. Isus Cristos va reveni pe pământ în putere și glorie pentru a împlini misiunea Sa răscumpărătoare (1 Timotei 3:16: Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei. „Cel Ce a fost arătat în trup, a fost dovedit drept prin Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost predicat printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost luat în slavă.“).

Noi credem că Duhul Sfânt, în tot ceea ce face, Îl glorifică pe Domnul Isus Cristos. El condamnă lumea în ceea ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. El atrage pe cei nerăscumpărați la pocăință și credință, și odată cu mântuirea dă o viață spirituală nouă celui credincios (nașterea din nou), aducându-l în unire cu Cristos și cu Trupul lui Cristos, care este Biserica. Duhul Sfânt sfințește credinciosul, îl sigilează, umple, călăuzește, instruiește, îi dă pace, echipează, împuternicește, locuiește în cel credincios după mântuire, dă daruri spirituale credinciosului și Îl ajută să aducă mult rod pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Datoria credinciosului este să caute plinătatea Duhului și să fie atent să nu “întristeze” Duhul (Efeseni 4:30: Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării!) sau să “stingă” Duhul (1 Tesaloniceni 5:19: Nu stingeţi Duhul!) printr-un mod de viață ce se împotrivește continuu voii Sale. (Ioan 16:8: Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată., 13:15: Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă., Tit 3:5: El ne-a mântuit, însă nu datorită faptelor pe care le-am înfăptuit noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea făcută de naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt., Efeseni 1:22: El I-a pus totul sub picioare şi L-a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică., 4:11-12: El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos., Romani 8:9- 17: Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui…, 12:4-8: Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora…, 1 Corinteni 3:16: Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?, 12:4-5, 11-13, 19: Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea…, Galateni 5:22-25: Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei. Dacă trăim prin Duhul, trebuie să şi umblăm prin Duhul., Evrei 2:1-4: De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi de la ele. Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare abatere şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă…, 2 Corinteni 12:12: Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât şi fapte puternice şi minuni.).

Noi credem că Dumnezeu a creat omul în Eden, bărbat și femeie, după chipul și asemănarea Lui, fără păcat, pentru a slăvi pe Dumnezeu și a se bucura de părtășia Lui. Ispitit de Satana, omul a ales în mod deliberat să nu asculte de Dumnezeu, aducând păcat, moarte și condamnare întregii omeniri. Toate ființele umane, prin urmare, sunt corupte de păcat prin natură și prin alegere, depravarea afectându-l pe om în totalitate. Înstrăinați de Dumnezeu, fără apărare sau scuză, și sub mânia dreaptă a lui Dumnezeu, toată omenirea are nevoie disperată de Isus Mântuitorul pentru a primi iertarea și împăcarea cu Dumnezeu, altfel este sortită spre condamnare eternă (Geneza 3:1-6: Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului, pe care Domnul Dumnezeu le făcuse. El i-a spus femeii: A zis oare Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din orice pom din grădină.“? „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină”, i-a răspuns femeia şarpelui, dar Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din rodul pomului care este în mijlocul grădinii; nici să nu-l atingeţi, pentru că veţi muri negreşit!“…, Romani 3:10-19: Nu există nici un om drept, nici unul măcar! Nu există nici unul care să aibă pricepere! Nu există nici unul care să-L caute pe Dumnezeu! Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit buni de nimic! Nu mai există nici unul care să facă binele, nici unul măcar!…, Romani 1:18, 32: Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.).

Noi credem că Domnul Isus Cristos este Mântuitorul profețit și pregătit de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. El a trăit fără păcat, dar a murit pentru păcatele noastre, în conformitate cu Scriptura (1 Corinteni 15:3: Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor.), ca ispășire în locul nostru. Mântuirea se găsește în nimeni altul decât în El, Isus Cristos (Faptele Apostolilor 4:12: În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!). Moartea lui Isus Cristos pe cruce a fost plata unică și completă pentru păcatele întregii omeniri, satisfăcând pe deplin mânia dreaptă a lui Dumnezeu, pentru fiecare persoană care se întoarce de la păcat prin pocăință și credința, și își pune încrederea în Cristos. La mântuire, fiecare persoană devine o creație nouă prin Duhul Sfânt, fiind declarată neprihănită înaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor lui Cristos, și devine un copil al lui Dumnezeu (Efeseni 1:5: El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale.). Credinciosul adevărat poate avea siguranța mântuirii condiționată de perseverența lui continuă în ascultare și iubire pentru Isus Cristos cu o viață dornică de a slăvi pe Dumnezeu până la sfârșitul vieții (Romani 8:37-39: Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit. Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din creaţie nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!; 2 Corinteni 5:21: El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.; 1 Corinteni 12:13: Noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie oameni liberi, şi tuturor ne-a fost dat să bem dintr-un singur Duh.). Un credincios autentic va urmări prin continua creștere un mod de viață asemenea Domnului Isus Cristos (Galateni 4:19: Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii până când Cristos va lua chip în voi.), depărtându-se de păcat și aducând roade vizibile în viața de zi cu zi (Romani 13:13-14: Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie, ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de cum anume să vă îngrijiţi de poftele firii voastre!, Galateni 5:22-24: Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei., 1 Ioan 2:6: Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble şi el aşa cum a umblat Isus.). Dar dacă credinciosul se leapădă de credință sau ajunge să trăiască deliberat în păcat, renunțând la relația lui cu Dumnezeu, deși nimeni nu-i poate judeca mântuirea decât Dumnezeu, biserica nu-i poate oferi siguranță mântuirii, ci mai degrabă avertizare și ajutor pastoral în a reveni pe calea credinței și pocăinței, în relație cu Dumnezeu.

Noi credem că atunci când omul alege să creadă în Domnul Isus Cristos ca Mântuitor, credinciosul este făcut parte din Trupul lui Cristos, Biserica universală, a cărui Cap este Isus Cristos. Scripturile poruncesc credincioșilor să se adune la nivel local, în scopul de a se dedica închinării, rugăciunii, învățăturii din Cuvânt, părtășiei, actelor de botez și comuniune, dărniciei, slujirii bisericii locale prin dezvoltarea și utilizarea abilitaților personale și darurilor spirituale, și ieșirii în lume pentru a face ucenici (Efeseni 1:22-23: El I-a pus totul sub picioare şi L-a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică, care este trupul Lui, plinătatea Celui Care umple totul în toţi.; Faptele Apostolilor 2:42-46: Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun…; 1 Corinteni 14:26: Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire.; Matei 28:18-20: Isus S-a apropiat de ei şi le-a vorbit astfel: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“). Ori de câte ori poporul lui Dumnezeu se întâlnește cu regularitate ascultând de această poruncă, el reprezintă expresia locală a Bisericii sub supravegherea atentă a unei pluralități de prezbiteri. Membrii bisericii trebuie să lucreze împreună în iubire și unitate, cu intenția supremă de a-L glorifica pe Dumnezeu (Efeseni 4:16: Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin toate ligamentele de susţinere, creşte şi se zideşte pe sine în dragoste, după cum fiecare parte îşi face lucrarea.). Biserica a fost câștigată în Domnul Isus pentru Gloria unică a lui Dumnezeu (Efeseni 1:12, 14: pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Cristos, să slujim de laudă slavei Lui. Care este o garanţie a moştenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt proprietatea lui Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.).

Noi credem că botezul creștin este o declarație publică a mântuirii credinciosului adult (nu copil), care se identifică în mod conștient cu Isus în moartea, îngroparea și învierea Sa simbolizată prin actul scufundării și al ieșirii mai apoi din apă. Cina Domnului este comemorarea comunitară a credincioșilor cu privire la moartea lui Cristos până va reveni și trebuie să fie precedată de o autoexaminare atentă (Faptele Apostolilor 2:41: Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete., Romani 6:3-6: Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii…, 1 Corinteni 11:20-29: …Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“…). Cina Domnului a fost instaurată de Domnul Isus și dată ucenicilor Săi, de aceea ea este un privilegiu de cercetare duhovnicească și comuniune pentru acele persoane din biserică care au o relație vie și sănătoasă în Domnul cât și o relație mărturisită public prin actul botezului (Matei 26:26: În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu“).

Noi credem că este ținta, datoria, și privilegiul fiecărui credincios și a întregii comunități locale de credincioși să-L slăvească pe Dumnezeu răspunzând activ chemării Marii Trimiteri a lui Isus Cristos de a face ucenici din toate neamurile (Matei 28:19-20: Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“). Noi credem că misiunea poate avea o varietate de implicații și implicări, dar considerăm că accentul principal trebuie pus pe eforturile care duc la întemeierea, consolidarea, și reproducerea de biserici fundamentate biblic, ca și cadru creat de Dumnezeu pentru integrarea și creșterea celor care au răspuns chemării lui Dumnezeu și au ales să Îl urmeze pe Isus Cristos. Noi credem de asemenea că misiunea de a face ucenici, include plantarea de biserici, astfel încât bisericile sunt chemate să planteze alte biserici pentru generatiile viitoare și spre gloria lui Dumnezeu.

Noi credem și așteptăm întoarcerea glorioasă, vizibilă, personală, și premilenială a Domnului Isus Cristos. Speranța revenirii Sale are impact vital asupra vieții personale, a slujirii, și a misiunii credinciosului (1 Tesaloniceni 4:13-18: Nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El…). Noi credem în învierea trupească atât a celui mântuit cât și a celui nemântuit. Cel nemântuit va fi înviat pentru judecată și va experienta mânia veșnică în iad, locul pregătit de Dumnezeu pentru Satan și demonii lui. Cel mântuit va fi înviat pentru bucuria veșnică, într-un cer nou și un pământ nou, în prezența glorioasă a lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:3, 9: După suferinţa Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu. După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălţat şi, în timp ce ei se uitau, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor.; Evrei 7:25-26: De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei. Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărţit de păcătoşi şi înălţat deasupra cerurilor.).

Sfânta Scriptură arată clar că lumea în care noi trăim are atât o dimensiune fizică și materială cât și una spirituală. Mai mult, Biserica lui Cristos aflată în istorie se postează între două domenii spirituale majore: lucrarea, influența și domeniul lui Dumnezeu dar și lucrarea, influența și domeniul lui Satan (Matei 4:8-9: Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. Apoi I-a zis: Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina., Efeseni 2:2: în care trăiaţi odinioară, urmând căile acestei lumi şi pe domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării., Apocalipsa 2:13: ştiu unde locuieşti – acolo unde este tronul lui Satan. Ştiu că ţii Numele Meu, că nu te-ai lepădat de credinţa Mea nici chiar în zilele când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satan.). Misiunea creștină implică întoarcerea oamenilor de sub influența Satanei la Dumnezeu (Faptele Apostolilor 26:18). Biserica este în cunoștință de planurile lui Satan (2 Corinteni 2:11: ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan, pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.) care implică atacurile sub diferite forme în vederea distrugerii persoanelor și comunităților credincioase (1 Petru 5:8: Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită., Ioan 13:2: În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze.). Noi credem că Satan prin forțele sale poate lua în stăpânire sau poate influența persoane. Credincioșii sunt chemați să fie conștienți de lucrarea celui rău și a forțelor sale iar în situațiile în care se cere, să lupte potrivit cu metodele și mijloacele lăsate de Dumnezeu (Efeseni 6:11-12: Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului. Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.).

Noi credem în lucrarea directă și plenară a Duhului Sfânt în Biserica Locală. Duhul Sfânt este agentul divin activ care produce și aplică mântuirea în viața individului (Ioan 14:16-17: Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi în voi., 16:7-13: Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată…), fiind responsabil direct în creșterea și maturizarea credinciosului (Romani 8:13: Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi!, 1 Petru 1:2: după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul şi pacea să vă fie înmulţite!). Totodată, Duhul Sfânt este agentul divin activ care produce unitatea și zidirea în viața Bisericii (Efeseni 4:3: Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii., Filipeni 2:1: Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare.). O formă evidentă prin care Duhul Sfânt lucrează în Biserică sunt darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni 12: Cu privire la darurile duhovniceşti, fraţilor, nu vreau să fiţi în necunoştinţă. Voi ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, eraţi ademeniţi şi conduşi de idolii cei muţi. De aceea, vreau să înţelegeţi că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Isus să fie blestemat!“ şi, de asemenea, nimeni nu poate să spună: „Isus este Domn!“ decât prin Duhul Sfânt…, Romani 12: Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră!…, Efeseni 4: Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să trăiţi într-un mod vrednic de chemarea pe care v-a făcut-o Dumnezeu: cu toată smerenia, blândeţea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste!, 1 Petru 4: Aşadar, întrucât Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, căci cel ce a suferit în trup a sfârşit-o cu păcatul, pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu…) primite în urma botezului cu Duhul Sfânt. Darurile Duhului Sfânt sunt primite de credincioșii autentici nu după preferințele lor, ci conform cu voia Duhului și potrivit cu planul Lui pentru slujirea altora din Biserica și nu a persoanei proprii (Romani 8:4-8: pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului., 1 Corinteni 12:7, 11: Prezenţa Duhului este făcută cunoscută fiecăruia pentru binele tuturor. Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea.). Noi suntem deschiși pentru exercitarea darurilor în Biserică dar în mod biblic și cu precauție în felul în care acestea sunt administrate pentru a asigura cu adevărat zidirea și nu afectarea Bisericii.